Forme și tipuri de rărire a părului

Din punct de vedere al clasificării clinice a formelor și tipurilor de pierdere a părului, specialiștii tricologi au definit următoarele tipuri de cazuri:

 

Efluviul telogen (ET)

Acest tip de pierdere al părului este caracterizat de o pierdere masivă difuză a densității părului datorită unui eveniment fiziologic major stresant, de intensitate semnificativă. Termenul ”telogen” (din limba greacă, telos = sfărșit & engleză, gen = geneză) se referă la faza ciclului de creștere în care se află foliculul la un anumit moment dat, respectiv, fază de pauză de dezvoltare.
Cea mai frecventă cauză este nașterea, în care femeile dezvoltă efluvium telogen cam  la 3 - 6 luni de la nașterea copilului.
Alte exemple includ febră ridicată, diete drastice prin înfometare ce duc la scăderea rapidă în greutate, anestezie generală sau boală prelungită sau spitalizare pe lungă durată.
Tulburările hormonale sau tiroidiene pot contribui de asemenea la instalarea și manifestarea acută a efluviului telogen. Efluviul telogen poate rezulta și din evenimente majore de viață, cum ar fi moartea unei persoane dragi, divorț sau pierderi financiare.
Fenomenul ET apare destul de frecvent, dar din nefericire, rămâne relativ necunoscut de către medicii curanți.

Pentru mai multe detalii clinice despre acest fenomen de pierdere bruscă și masivă a părului, citiți în continuare aici...

Efluviul de anagen (EA)

Acest tip de cădere a părului apare din cauza unei întreruperi a ciclului de creștere a părului, în timp ce se află în faza sa de creștere activă (anagen). Cel mai frecvent, efluviul anagen apare după anumite forme de chimioterapie.
Căderea părului începe în 2 - 4 săptămâni după începerea terapiei chemo. În cele mai multe cazuri, căderea părului este temporară, dar pentru alții, părul se poate reface doar în mod rar sau cu o textură sau un calibru permanent modificate. Anumite medicamente pentru chimioterapie, cum ar fi busulfanul și ciclofosfamida, au fost asociate cu căderea permanentă a părului. S-a demonstrat că utilizarea simultană a minoxidilului topic întârzie pierderea părului și / sau stimulează restabilirea creșterii părului după tratamentul chemo.

Pierderea tranzitorie a densității capilare (PTDC)

În timpul schimbărilor sezoniere (primăvara și toamna), părul se reînnoiește cel mai mult și o persoană poate pierde chiar si până la 170 de fire de păr, zilnic. Cu un test de tragere (Pull test) se pot scoate firele moarte si număra. În afara tranziției sezoniere, o cădere a părului intre 50 si 100 de fire, zilnic, este considerată normală și nepatologică. Căderea părului este considerată patologică cănd o persoană pierde peste 100 de fire zilnic, pe o perioadă lungă de timp, de obicei mai mult de 3-4 luni consecutive. Mai multe detalii sunt disponibile si pe acest site.

Există diverse cauze ale cheliei temporare. Pierderea tranzitorie a densității capilare poate fi cauzată de o serie de afecțiuni medicale, însă la bărbați este cauzată de hipotiroidism. Când este tratată această afecțiune, PTDC este de obicei inversată. Este important să vedeți un medic pentru a determina dacă aceasta este sau nu cauza care stă la baza PTDC. Alte cauze potențiale ale chelirii temporare includ anestezic general, febră mare, traume fizice și chimioterapie. Căderea temporară a părului la femei poate fi cauzată de aportul inadecvat de fier din cauza menstruației grele sau în urma sarcinii. Acest tip de cădere a părului poate fi inversat cu ajutorul suplimentelor de fier și tratament medical.
De asemenea un nivel ridicat de stres pot duce și la chelirea temporară. Deși acest tip de pierdere temporară a părului nu este pe deplin înțeles, factorii emoționali și hormonali pot duce la o cantitate anormală de fire de păr pierdute.
În general, această afecțiune trece de la sine după 3-4 luni.

.

Alopecia Androgenetica (AGA)

Alopecia androgenetica (andro + genetic = hormonal + genetic) este cea mai comună formă de pierdere permananetă a părului, atât la barbați cât și la femei.
Deși modelul și forma pierderii densității părului pe scalp variază la femei, aceasta formă de alopecie are aceleași cauze comune, ca la bărbați.
Ea se caracterizează prin miniaturizarea progresivă și constantă a foliculelor de păr, care vor produce un fir depigmentat și extrem de redus în diametru.
Chiar și cei mai cheli bărbați au păr dar acesta este extrem de mic și depigmentat.
De asemenea, timpul petrecut de către folicul în faza anagenă (de creștere) scade iar timpul în timpul fazei telogene (de odihnă) a ciclului părului, crește.
Alopecia androgentica este o condiție ce are la baze factori genetici moșteniți de pe linia masculină.
Clasificarea chelirii la bărbați este adesea descrisă folosind Scala Hamilton-Norwood care stratifică severitatea pe baza zonei afectate și a extinderii pe scalp.
Cel mai frecvent, bărbații se confruntă cu căderea părului pe linia frontală și vertexul (coroana) scalpului.
În contrast, femeile rețin linia frontală capilară dar pierd din densitate în zona frontală sau chiar pe zone mai extinse, sub formă difuză.
Deși această afecțiune este adesea deranjantă pentru pacienți, în prezent sunt disponibile opțiuni de tratament medical și chirurgical.

Alopecia Areata (AA)

Aceasta formă de pierdere a părului are la bază cauze autoimune și se caracterizează prin cădere a părului în mici petice rotunde până la ovale, cu localizare predominantă pe scalp, dar poate afecta zone mai mari, mai confluente, precum sprâncenele, genele și părul corpului.
Alopecia areata se manifestă predominant în copilărie, dar poate apărea la toate vârstele. Foliculii de păr își pierd privilegiul imun obișnuit și sunt atacați de limfocite (celule T). Uneori chiar și melanocitelor (celulele pigmentare asociate foliculilor) pot deveni ținta atacului celulelor imunitare, ceea ce duce la o regenerare albă a pielii cunoscută sub numele de polioză. Cremele pe bază de ditranol (unguent pentru psoriasis) sau cu minoxidil, pot ajuta in cazul alopeciei areata.

 

Alopecia Totalis (AT), Alopecia Universalis (AU)

Alopecia totalis (AT) este pierderea integrală a părului de pe scalp.
Aceasta formă clinică de alopecie are o subspecie și mai complexă, numită alopecia universalis (AU), caz în care ce pacienții pierd totalitatea părului corporal.
O subformă a alopeciei totalis este si condiția numită Ofiasis (Ophiasis) care se caracterizează prin pierderea permanentă sau căderea temporară, acută, a părului la nivelul scalpului occipital în proporție de peste 50%.
Ofiasis poate fi foarte greu de tratat. Terapiile de primă linie includ corticosteroizi topici și intralesionali, dar cazurile mai severe sau de lungă durată pot necesita terapie sistemică, chiar imunosupresivă, cum ar fi metotrexatul sau prednisonul.
Există o utilizare crescută în tratamentul areopului de alopecie totalis/universalis/Ofisiasi cu inhibitori de tip JAK (Janus Kinase JAK1, JAK2, JAK3, TYK2). Cu toate acestea, multe cazuri se rezolvă spontan fără nici un tratament specific, odată ce factorii exogeni care au cauzat exacerbarea reacțiilor imunitare adverse, sunt eliminați.

În cazul AT, medicii recomandă așa-numita terapie de impuls, cu steroizi, pe termen scurt. Aceasta include un tratament numit diphencyprone (DPCP), despre care se crede că ar beneficia unele persoane cu AT. Este un tratament topic, substanța fiind frecată pe scalp și se administrează săptămânal în spital sau clinică.
DPCP este un produs chimic care provoacă o reacție alergică ce poate fi foarte intensă, dar care, la rândul său poate stimula creșterea părului.
O clasă de medicamente numită medicație biologică, este în prezent în faza de testare pe pacienții cu AT. Aceste medicamente conțin proteine particulare și sunt concepute pentru a încetini anumite componente ale sistemului imunitar.
Difenilciclopropenona este un medicament experimental administrat local pentru tratarea alopeciei areata și alopeciei totale.
Speranța este că aceste medicamente, care sunt utilizate cu succes pentru a trata alte afecțiuni autoimune, vor opri răspunsul inflamator care provoacă alopecia.

Alopecia triunghiulară congenitală (ATC/ATT)

Cunoscută și sub denumirea de alopecie triunghiulară temporală, această formă de alopecie este localizată la nivelul scalpului frontotemporal. Apare în mod obișnuit în copilărie și poate apărea într-o varietate de forme de-a lungul tâmplelor, frontal și lateral sub format triunghiular, în formă de lance sau ovoidal. În această afecțiune nu există nici o inflamație sau cicatrici.
Patologia scalpului evidențiază că numărul și densitatea foliculilor de păr sunt normale, în schimb examenul vizual se observă evident că mulți foliculi sunt în starea de miniaturizare.
ATC este tratabilă exclusiv prin operația de restaurare a părului.

Alopecia cicatricială (AC)

AC are câteva subspecii patologice:

Alopecia cicatricială primară (ACP) se caracterizează prin distrugerea inflamatorie a structurilor foliculilor de păr și poate duce la pierderea permanentă a părului. Principalele obiective ale tratamentului vizează reducerea inflamației de bază și a simptomelor rezultate de mâncărime, arsură, sensibilitate dermatologică și de cădere a părului.

Lichen plan pilaris (LPP)

Acesta este un tip de alopecie cicatricială primară care se prezintă cu una sau mai multe pete strălucitoare rotunde ce pot varia până la forme ovale de cădere a părului de pe zona de mijloc a scalpului, laterale sau din spatele capului.
Pacienții se pot plânge de mâncărime, arsură sau sensibilitate dermatologică acută. Examinarea scalpului relevă de obicei eritem perifolicular (roșeață în jurul foliculului) și/sau hiperkeratoză (scalare) în faza incipientă. Mai târziu, afecțiunea poate evolua și duce la simptome de roșeață a scalpului. Biopsia scalpului este utilă în confirmarea diagnosticului. Patologia scalpului indică infiltrarea limfocitară în jurul deschiderii (infundibulum) foliculilor pilosi, precum și o pierdere (distrugere) a glandelor sebacee.

 

Alopecia fibroasă frontală

Această formă de alopecie cicatricială primară se caracterizează prin distrugerea inflamatorie a structurilor foliculilor de păr localizați pe linia capilară frontală cu extindere de la osul temporal sau sfenoid, până la sutura coronală.
Mulți pacienți observă pierderea sprâncenelor, a perciunilor sau a părului de pe membre. Puțini pacienți se plâng de mâncărime sau sensibilitate dermatologică, cu toate acestea, la o inspecție atentă a firului de păr se pot remarca eritem slab (înroșire), precum și hiperkeratoză (scalare). Raportul patologiei scalpului este destul de similar cu cel observat în LPP, arătând un infiltrat limfocitar în jurul foliculilor de păr.

 

Alopecia cicatricială centrifugă centrală (ACCC)

Acest tip de cădere a părului este observat aproape exclusiv la pacienții cu descendență africană și cel mai frecvent la femei.
ACCC se prezintă ca un cerc în creștere treptată sau oval al căderii părului în vârful (coroana) scalpului. De asemenea, pacienții se pot plânge de mâncărime, arsură sau sensibilitate dermatologică acută în zonele afectate. Există dovezi că această afecțiune poate apărea în familii și este mai puțin probabil să se datoreze tehnicilor de îngrijire, precum relaxantele de coafură sau plăci fierbinți.
Pentru cazurile precoce, o biopsie a scalpului este utilă în stabilirea diagnosticului. Patologia relevă de obicei un infiltrat limfocitar cu fibroză și pierderea glandelor sebacee, uneori însoțită de descuamarea prematură a tecii radiculare interioare.

 

Lupus Eritromatos Discoidal (LED) - Lupus Cutanos Cronic LCC) 

Această formă de cădere a părului este cauzată de către sistemul autoimun care atacă foliculele de păr și pielea.
În mod clasic LCC se prezintă sub formă de plăci scaltoase roșii pe zonele expuse la soare, cum ar fi scalpul, urechile și fața.
În timp, aceste plăci se vor vindeca cu cicatrici depresive și modificări pigmentare. Poate apărea înfundarea foliculară cu căderea părului, iar patologia scalpului arată un infiltrat limfocitic foarte puternic, care afectează atât structurile pielii, cât și cele ale părului.
Aproximativ 5% dintre pacienți continuă să dezvolte lupus sistemic. Cei afectați prezintă un risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de cancer de piele, respectiv carcinomul cu celule scuamoase, în zonele cu cicatrici cronicizate. Tratamentul își propune să reducă inflamația și cicatrizarea ulterioară indusă de procesele infamatoare. Este încă neclar dacă excesul de radiație UV A/UV B exacerbează acut procesul de cicatrizare dar ca măsură preventivă este indicată evitarea și protecția împotriva soarelui. Tratamentele principale includ steroizi administrați topic sau intralezional, precum ar fi hidroxiclorochina.

 

Foliculita Decalvans

Această formă de cădere a părului cicatricial este văzută mai frecvent la bărbații tineri, dar și femeile pot fi afectate.
Pacienții dezvoltă plăgi dureroase acoperite de crustă, la nivelul scalpului, care pot evolua în pete strălucitoare rotunde sau ovale lipsite de păr, cu grupare forțată a foliculilor din apropiere. Pot de asemenea apărea și infecții secundare cu bacterii (Staphylococcus sau Streptococcus) sau cu ciuperci. Pe lângă o biopsie a scalpului este recomandată și o cultură bacteriologică pentru a face un diagnostic acurat.
Spre deosebire de AFF sau LPP, biopsia scalpului este caracterizată de un infiltrat neutrofil. Tratamentul presupune curățarea oricărei infecții, corticosteroizi topici sau administrați intralezional, precum și medicamente anti-neutrofile, cum ar fi dapsona. Combinații între rifamprină și clindamicină au fost de asemenea utilizate cu succes.

 

Foliculita Cheloidală cu Acnee (FCA/FKA)

Foliculita Keloidală cu Acnee este întâlnită mai ales la bărbații tineri de origine africană. Începe în zona gâtului cu mici noduli ce care seamănă cu cicatrici keloide și care prezintă mâncărime. Cicatricile se pot mări și deveni confluente și pot acoperi zone mari ale spatelui scalpului.
Trauma cauzată de tăierea părului este suspectată ca fiind un factor contributor, cu toate acestea FCA este considerată ca fiind o formă de alopecie cicatricială primară. Tratamentele includ corticosteroizi topici și intralezional, retinoizi topici și excizie chirurgicală atunci când zonele keloide devin mari sau inestetice.

 

Dermatoza Erozivă Pustulară (DEP)

Această afecțiune este mai puțin înțeleasă și poate apărea cu prominență ca rezultat al traumei mecanice sau chimice, în zonele expuse la soare.
În literatura de specialitate au fost raportați pacienți cu istoric de chirurgie a cancerului de piele, radiații sau chimioterapie cu 5-fluorouracil sau imiquimod care au dezvoltat DEP. Patologia scalpului demonstrează un infiltrat inflamator mixt adesea cu colonizare bacteriană secundară. Starea se îmbunătățește de obicei după eliminarea oricărei infecții, în combinație cu steroizi topici cu potență ridicată, cum ar fi clobetasolul.

Alopecia Indusă de Sindromul Parry - Romberg (AI-SPR)

SPR este o degenerare lentă și progresivă a jumătății feței, ceea ce duce la atrofie asimetrică frontală în tandem cu decalcifierea osoasă facială, manifestând adesea simptome secundare precum alopecia areata, catalogată ca pierderea progresivă idiopatică a părului.

Care este mecanismul PRS
La persoanele sănătoase, țesutul osos și mușchii sunt hrăniți de un flux continuu de sânge. Fluxul de sânge și procesele biologice complexe sunt controlate de terminațiile nervoase pe țesut.
La pacienții cu SPR, aceste terminații nervoase locale sunt afectate și nu pot regla alimentarea corectă a sângelui. Ca atare, țesutul nu este prevăzut cu suficiente substanțe nutritive pentru a susține procesele biologice.
Țesutul începe să se atrofieze, osul se decalcifiează, pielea devine mai subțire, asemănătoare cu un balon întins, foliculii de păr suferă de hipoxie cronică și pacienții încep să piardă toate firele de păr.
Un alt efect secundar al SPR este apariția simptomelor asemănătoare cu cele de alopecie.
Deoarece foliculii de păr sunt extrem de dependenți de hrănirea și oxigenarea corespunzătoare, de cele mai multe ori aceste simptome asemănătoare cu alopecie apar mai întâi, înainte ca manifestările mai grave să înceapă să evolueze.
Precum descris mai sus, alopecia areata (AA) este o afecțiune clinică în care părul pur și simplu nu mai crește pe pielea specifică a scalpului, ceea ce duce la zone rotunde și fără păr de pe cap. La pacienții cu PRS, aceste simptome sunt diagnosticate incorect ca având alte cauze, cum ar fi stresul sau chiar ca fiind  alopecia areata.
De fapt, este un caz de diagnostic greșit în care medicul curant etichetază cazul ca pierdere de păr idiopatică, tulburare trichologică idiopatică sau adesea ca și alopecia areata, toate cele de mai sus fiind incorecte (pseudo-alopecia areata).
Cauza reală a acestui tip de cădere a părului în cazurile de PRS este de fapt asfixia indusă de hipoxia capilară și starea sa de bază, sindromul Parry-Romberg.
În cazuri ușoare de SPR, durează între 2 și 3 ani între debutul și manifestarea completă a efectelor SPR.
Dacă apar simptome de cădere a părului la pacienții tineri, acest lucru ar trebui să ridice automat semne de întrebare din cauza faptului că debutul alopeciei areata se întâmplă de obicei după vârsta de 20 - 22 de ani.

Cum se tratează PRS
În prezent nu se există un tratament eficient pentru PRS. De asemenea, nu se știe cât de departe va evolua boala, cât timp va dura sau chiar dacă boala se va răspândi în alte locații sau nu. Evoluția sa pare să se domolească sau chiar să se oprească atunci când pacienții sunt la vârsta de douăzeci de ani. Singurele opțiuni eficiente sunt operațiile de reconstrucție facială și de transplant de păr.

SPR versus alopecia areata
Hipoxia vasculară (asfixierea indusă de hipoxia capilară) este principala cauză a simptomelor asemănătoare cu alopecie la pacienții cu SPR, în timp ce cazurile reale de alopecie areata sunt cauzate de procesele imunomodulatoare defectuoase din anumite zone ale pielii scalpului.
În alopecia areata, precum și în alopecia universalis și alopecia totalis, foliculii de păr sunt incorect identificați ca corpuri străine și atașați de sistemul imunitar.
Rezultatul este eradicarea completă a rădăcinilor părului, cu consecința sa inevitabilă: zone întregi fără nici un fir de păr.